Munții Înalți ai Asiei pierd 24 de miliarde de tone de apă subterană pe an, arată un studiu

Rezervele de apă subterană de sub „Turnul de apă al Asiei” – vasta zonă a Munților Înalți ai Asiei – scad anual cu aproximativ 24,2 miliarde de tone, arată un studiu publicat pe 20 august în revista Environmental Research Letters.

Munții care hrănesc sute de milioane: Ce se întâmplă cu apele subterane?

Coordonat de profesorul Shudong Wang de la Institutul de Cercetare în Informații Aerospațiale din cadrul Academiei Chineze de Științe, studiul a analizat două decenii de evoluție a stocurilor de apă subterană, între 2003 și 2020, folosind observații prin satelit și un model avansat bazat pe inteligență artificială.

Rezultatele indică faptul că în aproape două treimi din această regiune muntoasă s-au înregistrat scăderi semnificative ale rezervelor subterane de apă. Cele mai mari pierderi au fost observate în bazinele fluviilor Gange-Brahmaputra, Indus și Amu Daria, zone dens populate și dependente masiv de irigații. În schimb, unele regiuni interioare de altitudine ridicată au arătat creșteri locale ale stocurilor de apă subterană.

Inteligența artificială dezvăluie ce se petrece sub pământ

Echipa de cercetare a dezvoltat un model de analiză care a combinat date din mai mulți sateliți, simulări ale sistemului terestru și metode de învățare automată, pentru a depăși obstacolele create de lipsa datelor de teren și complexitatea terenului montan. Acest model, bazat pe o arhitectură ușoară de tip „Transformator”, a luat în calcul efecte precum memoria hidrologică și reacțiile întârziate din bazinele montane, reușind să reconstruiască modificările din ultimele două decenii.

Pentru validarea rezultatelor, cercetătorii au comparat datele generate de model cu mii de măsurători provenite din puțuri de monitorizare, precum și cu alte seturi de date independente, consolidând astfel acuratețea concluziilor.

Irigarea și clima: Cine consumă și cine reface apele subterane?

Potrivit studiului, aproape jumătate din variațiile stocurilor de apă subterană se explică prin factori climatici, în special prin schimbările din zona criosferei. Totodată, exploatarea umană a devenit tot mai importantă, mai ales în zonele agricole din aval, unde irigațiile au crescut considerabil după 2010. Studiul subliniază că expansiunea irigațiilor a fost în trecut stimulată de politici guvernamentale, care au oferit apă ieftină sau subvenționată pentru agricultură, după cum nota David Malin Roodman în Avuția naturală a națiunilor.

Chiar dacă unele zone de altitudine au înregistrat creșteri locale ale rezervelor, tendința generală rămâne una de scădere semnificativă.

Proiecțiile cercetătorilor sunt clare: dacă ritmul actual de utilizare a apei va continua, scăderea rezervelor de apă subterană va persista. Zonele care încă mai beneficiază de „tamponul” topirii ghețarilor riscă, odată cu diminuarea acestora, să rămână fără resurse.

Criza nevăzută a apei subterane din Munții Înălți ai Asiei pune în pericol stabilitatea a milioane de oameni și sugerează că sursele care păreau inepuizabile nu sunt nici pe departe veșnice. Cine va asigura apa viitoarelor generații dacă astăzi risipim ceea ce natura a acumulat în milenii?