Cenzurarea lui Nicolae Paulescu: interdicții din comunism până la presiunile ideologice recente
Interzicerea lucrărilor lui Nicolae Paulescu, considerat „fondatorul naționalismului creștin”, a început în timpul regimului comunist și a continuat, sub alte forme, și după 2003, din cauza noilor presiuni ideologice.
Paulescu, țintă a două regimuri: de la stalinism la globalism
Nicolae Paulescu, celebru pentru descoperirea tratamentului antidiabetic, a fost exclus din viața publică românească nu doar pentru activitatea științifică, ci mai ales pentru ideile sale naționaliste și creștine. După moartea sa, la 19 iulie 1931, opiniile lui antievreiești au fost exploatate politic în ultimele două decenii, în timp ce alte aspecte ale personalității sale au fost trecute sub tăcere. Paulescu a combătut deschis darwinismul, materialismul dialectic și ateismul, devenind ținta cenzurii: mai întâi staliniste, apoi globaliste, după 2003.
Cum a fost rescrisă istoria: Decretul-Lege nr. 364 și Fondul Secret
După al Doilea Război Mondial, România și-a văzut istoria rescrisă pentru a servi ideologiei bolșevice. În 1945, Decretul-Lege nr. 364 a impus epurarea masivă a cărților. O comisie cu membri din Comisia Română pentru Aplicarea Armistițiului, Ministerul de Interne, Ministerul Artelor, Societatea Scriitorilor și Academia Română a identificat și interzis publicațiile apărute între 1 ianuarie 1917 și 23 august 1944 considerate nepotrivite. Mii de titluri au fost puse la index, bibliotecile fiind obligate să le retragă și să le trimită în Fondul Secret, inaccesibil publicului.
Cataloagele de bibliotecă arată că lucrările lui Paulescu, precum și alte scrieri naționaliste și creaționiste, au fost încuiate în acest depozit cenzurat. După relaxarea regimului politic – odată cu încetarea ocupației sovietice –, opera medicală a lui Paulescu a fost recuperată. În 1968, la presiunea unor cercetători internaționali, printre care fiziologul Ian Murray, Comitetul Nobel a recunoscut meritele lui Paulescu în tratarea diabetului. Cărțile sale despre naționalismul creștin au rămas însă interzise până la căderea comunismului.
Reabilitarea tardivă: Paulescu, publicat din nou după 50 de ani
Primul volum de Nicolae C. Paulescu publicat în România după al Doilea Război Mondial a apărut abia în 1995 – „Fiziologie socială: Instincte sociale, patimi și conflicte. Remedii morale” –, la Editura Anastasia din București, probabil la inițiativa lui Teodor Baconsky. În 1997, Editura Periscop din Iași a publicat „Doctrina despre viață a profesorului Nicolae Paulescu”, iar în 1999, tot la Anastasia, a apărut „Fiziologie filosofică: Noțiunile de „suflet” și „Dumnezeu” în fiziologie”, reeditare a versiunii din 1905.
Astăzi, recuperarea moștenirii științifice a lui Paulescu stârnește dezbateri intense. Unii susțin că nu putem ignora contribuția sa uriașă la medicină și cultura română, în timp ce alții consideră că trecutul său ideologic nu poate fi separat de opera sa publică. Întrebarea rămâne: cât de justă este decizia de a cenzura memoria unui savant? Răspunsul depinde de cât de dispuși suntem să acceptăm complexitatea istoriei și să învățăm din ea, nu să o îngropăm.
