Generalul Marin Lungu, erou și fost copil pe front, a murit la 90 de ani
Marin Lungu, general în retragere, a trecut la cele veșnice la vârsta de 90 de ani, lăsând în urmă o poveste care depășește orice roman istoric: la doar opt ani, se afla deja în mijlocul războiului, purtând uniformă și îndeplinind misiuni pe front.
Copil de trupă pe fronturile Europei: între Medgidia și lagărul nazist
Născut pe 21 ianuarie 1936 în județul Tulcea, Marin Lungu și-a început viața militară la doar șapte ani, când a devenit copil de trupă în Regimentul 40 Infanterie din Medgidia. După 23 august 1944, a pornit spre Frontul de Vest alături de regiment și a activat ca cercetaș în Divizia a 9-a Infanterie. Sarcinile lui presupuneau să strângă informații despre pozițiile și mișcările trupelor inamice, o responsabilitate de neimaginat pentru un copil. A participat la luptele pentru eliberarea Transilvaniei, apoi a mers mai departe, ajungând până în Ungaria și Cehoslovacia.
Primăvara anului 1945 a adus însă o încercare cumplită: în timpul unei misiuni de cercetare pe teritoriul cehoslovac, a fost capturat de trupele germane și a ajuns prizonier într-un lagăr nazist. Avea doar nouă ani când a trecut prin această experiență terifiantă. A supraviețuit, dar a ieșit din lagăr grav bolnav, rănit și profund marcat. A fost salvat de Crucea Roșie Internațională, care i-a oferit îngrijiri medicale, apoi, după sfârșitul războiului, s-a întors în România. La nici zece ani, Marin Lungu cunoscuse deja fața tragică a războiului: frontul, misiunile de cercetare, prizonieratul.
Un copil cu patru decorații și grad de caporal la nouă ani
Curajul și sacrificiile sale au fost recunoscute prin patru distincții de război: Crucea Serviciului Credincios, clasa a II-a (argint), Medalia Serviciului Credincios, clasa a II-a (argint), Bărbăție și Credință, clasa a II-a (argint), și Virtutea Militară de Război, clasa I (aur). La numai nouă ani, Marin Lungu a fost avansat la gradul de caporal. Există fotografii din acea perioadă în care el apare în uniformă, cu pieptul plin de medalii, dar cu chipul de copil, imagine care spune totul despre destinul său.
De la “copilul de pe front” la vocea istoriei românești
După război, pasiunea pentru istorie i-a modelat cariera: a absolvit Facultatea de Istorie și Filosofie și a devenit licențiat în istorie. Povestea sa a fost documentată în presă, reportaje și cărți, printre care “Prea mic pentru un război așa de mare”, “Prizonier la nouă ani” și volumul autobiografic “Caporal la 9 ani”. În 1995, la 50 de ani de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, a reprezentat România la un forum internațional la Varșovia, dedicat copiilor ajunși pe front.
Anii au trecut, copilul de trupă a devenit general, soț, tată și bunic. În ultimii ani a rămas văduv, dar a rămas fidel memoriei istoriei. Întrebat ce înseamnă România pentru el, a răspuns simplu: „Iubirea de țară, doamnă.”
Puțini știu că Marin Lungu, deși a purtat uniforma și armele războiului de mic, nu a putut niciodată să doarmă liniștit în întuneric, toată viața lăsând o lampă aprinsă, amintire a nopților de groază din lagărul nazist. Destinul său rămâne o lecție vie despre curaj, suferință și demnitate, iar imaginea copilului cu decorații la piept nu va fi uitată niciodată.
